In the dark...

Ploua...ea merge pe strada pustie dar totusi galagioasa. Ridica o mana si spulbera libertatea catorva picaturi de ploaie. Intai zambeste apoi suspina...De ce? Caci asa cum ea a distrus cateva perle ude, si el i-a distrus ei speranta de a visa. Respira adanc. Se linisteste...nu-i de joaca...
Innainteaza incet...ploaia se razbuna pe chipul ei dar pe ea n-o deranjeaza....Inchide ochii in speranta ca o v-a ajuta....stie ca el nu s-a pierdut....sa aparea in fata ei, asta isi doreste...E speriata....e oare un test?!....isi continua calatoria catre nicaieri. Oare valoreaza ceva?
Isi aude inima cum bate....dar ignora deoarece este ocupata in rasfoirea amintirilor sa gaseasca un raspuns. La ce? Nici ea nu stie...doar spera.
Vantul ii sopteste sa se calmeze, ploaia sa zambeasca, linistea sa viseze, luna sa vorbeasca dar ea nu mai era....a ramas rece. E firava asemenea primului sarut...Ce sa faca?!
Ceea ce se presupune a fi ramas din sufletul ei o conduce catre locul unde i-a intalnit primadata privirea. Ochii impaienjeniti reusesc sa zareasca o umbra neagra...se sperie...se opreste. Acea umbra inainteaza spre ea....incerca sa plece dar nu mai n-a mai avut purete....Cade!
Se simte ridicata, cuprinsa in brate, sarutata!....Trupul ei reinvie iar si un zambet nesigur ii cucereste fata!
"Calmeaza-te! Sunt doar eu! Te-am regasit, acum te resimt! Respira adanc si zambeste! Totul v-a fi bine! " ii sopeste acea umbra...Atunci ea-l strange in brate si plange....intelege ca totul a fost un test...pentru ce? N-avem cum sa stim caci ultimul felinar s-a pensionat si intunericul i-a cuprins....Dar oare i-a mai lasat sa iasa?....