Twins

Consequences of memories... ~part 4~

Mustangul alearga parca turbat catre nicaieri, ea scapa jurnalul ce se sfarama in mii de fluturi aurii...S-a lasat condusa catre codrul de un albastru smarald intunecat...A decis sa nu se mai gandeasca la nimic, jurnalul este pierdut, putere ea nu mai are, ce rost mai are?
Lasa tot trecutul in urma. Se sperie...el o ia in brate...ea-si aminteste momentele alaturi de el...dar ramane rece,indiferenta, nu schiteaza nici un gest, ca si cum el n-ar fi acolo...
Mustangul patrunde cu ei printr-o perdea de salcie de un albastru aprins...totul devine un intuneric parca infinit...
O lumina puternica ii impiedica privirea, in cateva clipe se vede pe un camp plin cu papadi cu el tinand-o de mana...
Ea ii desprinde mana si incepe sa alerge, sa zambeasca. El o urmareste parca cucerit...parul i se umple de puf alb ce nu se bucura de libertate....se tranteste la pamant...El o ridica, o ia in brate si incepe sa alerge, apoi face un salt imens...incep sa zboare...
Se aseaza pe un nor deasupra unui ocean...el ii spune:
-E timpul...
-Pentru? intreaba ea oarecum speriata.
-Adevar...
-...
-Adevarul...Te-am iubit, inca te iubesc, dar esti capabila sa stai langa mine, langa viata mea?
-Da. De ce nu?
-Ai gresit...
-De ce? Ca sunt eu insumi? Ca imi traiesc varsta si zambesc atunci cand trebuie sa vars lacrimi?
-Nu stiu. Ai fost prea...
-Prea mult alaturi de tine? Gandeste-te...
-M-am indragostit de tine in momentul in care te-am auzit sa canti la pian. Clapele te lasau sa le manuiesti asa cum iti doreai. Diferenta dintre alb si negru iti scotea in evidenta farmecul ascus...In jurul tau au aparut mii de portative, note muzicale, instrumente...eram ametit...apoi, sa descopar sa stiu sa cant la pian...Nu ti-am spus asta pentru ca te-as fi derutat, poate ti-ai fi pierdut si talentul...Vise ciudate noapte de noape. Stateam treaz si pictam ceea ce-mi venea pe suflet, picturi in care apari numai tu...Iata, acum pot sa zbor, pentru ca mi-am dorit sa ajung la tine sa aflu mai multe, de ce mi se intampla mie toate astea....si ce am aflat, esti o fata normala ca restul...
-Nu eu sunt de vina....ci viata mea...
-Jtiu...m-am bucurat ca ai pierdut acel jurnal....dar tu nu observi ce e in jurul tau...Ai crescut acel cires de mica...Iata-l, ramane inflorit pana si iarna...Cum ai reusit? Nu sti....pentru ca nu dai atentie la detalii....
-Si ce vrei sa fac....eu consider ca am fost destul de atenta...
-Respira usor, stai calma...doar trebuie sa treci un test.
-Test? Am ajuns la examene sau ce?
-Nu ma lua peste picior...
-Nu fac asta....
-Esti instare sa te descurci?
-Da! Te iubesc! Nu vreau sa te pier... Atunci el se ridica brusc si sare in apa involburata a marii....
Ea se trezeste intr-o lume intoarza pe dos...pe o tabla de sah...Pionii erau momente din viata ei...Tebuia sa faca in asa fel incat frumosul sa invinga greul... "Totul e o lume fantastica, in imaginatiea mea...pot sa fac lucrurile asa cum vreau" gandeste ea...atunci incepe sa joace...sfarama fiecare "fotografie dificila" pe rand asa incat binele sa cucereasca....atunci panglici aurii o cuprind si o conduc catre un panou mare unde era intrebarea "Daca faci un desen, cum poti imbina muzica, dansul si desenul in acelas loc?"...
Ea apuca un creion si incepe sa deseneze: o balerina cu corp perfect ce in timpul unei piruete canta la chitara...lanaga ea Saint Bernardul lui...si intr-o margine a foii un pictor cu sudoarea pe frunte ce manuia alert pensula ca sa o reproduca si in cealata parte un fotograf nebun cu o tigara trecuta de mult ramasa in gura...
Apele o cuprind si o aduc in adancuri....era cuprinsa de matase alba....El calca usor pe apa deasupra ei...
-Urmeaza partea cea mai grea...Mi-a placut pana acum...Ai fost atenta la detalii, la ce imi place mie sa fac dar n-ai uitat sa dai frau liber imaginatiei....dar...oare ma apreciezi? Fi atenta: ai 5 intrebari....gresesti 3, dispari din viata mea...
-De ce esti asa?
-Eu pun intrebarile...
-Bine...zi...raspunde ea in sictir in timp ce dansa in apa...
-Prima intrebare: Ce mi-a placut sa fotografiez cel mai mult?
-Clipele frumoase din viata ta...detalii ascunse.
-Corect. A doua intrebare: Te-am iubit sincer?
-Nu stiu. Nu mi-ai dovedit niciodata...Atunci un glonte aparut de nicaieri ii strapunge bratul....
-A treia intrebare: De ce fac toate astea? adauga el indiferent....
-Sa gasesti un raspuns....spune ea printre lacrimi...
-E bine. A patra intrebare: Crezi sa sunt dispus sa te iert?
-Da!
Un al doilea glonte trece pe langa ea, o zgarie doar pe picior...
-De ce nu mai ranit iar? intreaba ea mirata dar si indurerata...
-Pentru ca in momentul acela am fost total confuz...A cincea intrebare: Ai incredere in mine?
-Da!
Cel de-al treilea glonte in strapunge piepul. Sangele incepe sa pateze apa...Ea-l priveste in ochi....el dispare incetul cu incetul...Pieptul i se deschide...ochii ii devin albi...inima incpe sa-i pluteasca...incepe sa straluceasca ji apoi da viata unui delfin alb ce incepe sa inoate spre vazduh....

Consequences of memories... ~part 3~

"...totul se va linisti...dar oare lacrimile se vor orpi?..."
Ea ridica acea tigara ce se aprinde si arde in cateva clipe....scrumul cade pe foile jurnalului aratandu-i in fata ochilor pe iubit. Ea sufla vrand sa curete paginile dar totul ramane neclintit. Fumul ramane blocat in fata ochilor ei asemenea unei inimi crapate...
Inspira adanc...fumul ii patrunde in plamani...lacrimile ii cuceresc obrajii...
Ploaia incepe sa cada....papusa dispare fara ca ea sa-si dea seama....ea ramane cu privirea spre paginile de jurnal care stau neatinse de picaturile de apa dornice de libertate. Vantul intoarce cateva pagini...o poza cu ei doi se arata pentru cateva clipe apoi se topeste in palmele acesteia;dedesupt cuvintele dor, cuvinte ce anunta finalul a ceea ce se numeste o lume perfecta: "s-a terminat...nu am ce sa mai fac...scriu continuu dar el nu se intoarce...totul se schimba, amintirile raman...amintiri ce continua sa-mi impaienjeneasca sufletul..."
Ea se ridica. Ploaia era deasa asemenea unei perdele de matase...ea nu mai putea vedea nimic in fata ochilor...pasea incet fara nici o directie...dupa cativa pasi ea cade in apa oceanului salbatic...
Putere sa iasa la suprafata nu mai are...se lasa condusa de curentii din adancuri...in fata ei apar diferite vietati ce-i spun sa iasa la suprafata, sa se intoarca acasa, dar ea inchie ochii...ignora.
Calatoria incepe sa fie din ce in ce mai rapida...nu mai putea controla nimic....
Este aruncata din apa pe tarmul argintiu al unui satuc uitat de lume...
Hainele ii sunt uscate iar inima parca ii iese din piept. Cu jurnalul in brtate paseste usor catre sat fara sa lase urme pe granulele fine... Trece pe langa o casa mica, alba si pustie. In curte era un el ce se juca cu un Saint Bernard. Ea cade la poarta casei...el o zareste , alearga spre ea cu intentia sa o ridice dar ramane socat cand o vede...ea deschide ochii si incepe sa planga...el se prabuseste langa ea si incepe sa o sarute...In tot acest timp cainele se tranforma intr-un mustang negru, gigant...Cei doi incaleca si pornesc catre o padure aparuta parca de nicaieri...
Ea era confuza...de ce a sarutat-o cand ei sunt defapt despartiti? Nu a putut sa faca nimic....

Consequences of memories... ~part 2~

Prin zecile de pagini cu caligrafie superba, ea gaseste niste cuvinte in versuri, cuvinte care dezvaluie ca atunci s-au varsat lacrimi. Dezvaluie atat prin ceea ce exprima, dar si prin petele neintelese ici colo, pete de lacrimi...
Era o poezie, una veche, dar in alta limba...
"You were so wonderful...

I can not believe in reality, it may not be over
You are the only one for me, and everything I need
NothIing will ever be the same again
I learn from you and I miss you yet
You were everything to me, baby, shal we do everything together?
I honestly tought that there would always be right, we two
We were made for each other, and you were my best friend
But best to shit in everything, and start again
Eerything I think about is you and what we did.
Do you know how much crop I received for you?
Do you know how many friends I failed for you?
Remember, we could laugh at everything
My heart is open and everyone just stay and watch.
It hurts, the soul it only hurts when I, as usual
Go back in time, at the time it was you and I
Time it was two of us. You know just as I once
It was indeed so. Feel good luck with you again and keep
Your hand again. I can not take , I miss you
You saw me, before any other seen me
But I changed, then died, I do not for me
You loved me so that once was, you do not
And it hurt me today.
Now you live your life,and now I live mine
We have to take one day at a time, and do their
But I think of you every day, every minute
I hope this story will have a happy ending.
It hurts my heart to be without you
You were so much, and you still are, everything to me
You were the one I could talk when I was feeling shit
It is thanks to you that I have me here
All the memories that were created
Have you forgotten every single one?
I just want go back in time with you again
We had a language, that no one else understood
When I look at you before, you saw me and smiled
But now when I look at you, you never known me
You look over, as you have never known me
It offends me, play the role of what I do, you notice:
"Not me, you do not see or hear."
I love the whole you, not just your appearance
You personality, your beatiful smile
You are so wonderful, please give me a chance
I just want to stay right with you, nobody else!"

Ea incepe sa planga....ca-si aminteste ceea ce a pierdut cu cateva zile in urma...peroana pe care o credea suflet pereche, cel mai bun prieten....Il vrea inapoi...dar oare il va mai avea?
Gaseste o tigara la cateva pagini dupa...o tigara intacta cu aroma de cirese....langa ea scria "Se va aprinde...totul se va linisti..."

Consequences of memories... ~part 1~

Leaganul se clatina incet ducand-o pe ea intr-o lume plina de melancolie sub umbra teiului batran. Ramura ce o sustinea trosnea din cand in cand, eliberand mirosuri dulci si ametitoare de scoara uscata si flori fragede.
Lumea viselor se destrama, ea zarind in departare ceea ce parea a fi o casuta mica ce inca lupta pentru a ramane in picioare in ciuda capriciilor vremii.
Se ridica...incepe sa paseasca catre iluzia din zare...iarba frageda ii gadila talpile si soarele inepuse sa fie mai patrunzator...dar nimic nu o impiedica sa-si atinga dorinta.
Lacatul ruginit cade atunci cand ea il atinge. Usa se deschide zgomotos de la sine. O ceata de praf cenusiu se ridica si gusta libertatea de a pluti in aer. Lumina a inceput sa puna stapanire prin crapaturile din acoperis. Intra...
Ea a gasit pierduta pe jos o papusa de portelan. Era imaculata. Ochi verzi, imensi, patrunzatori, bucle fine, castanii, lucitoare...o rochita alba de matase si o palarie de vara...de ce oare era aceasta papusa acolo?de ce era neatinsa de negura timpului scurs?
Ea ridica papusa, atunci aceasta se sfarama. Lumina soarelui ii ia privirea cand se reflecta intr-o oglinda crapata aparatua de nicaieri. Isi priveste imaginea....era asemenea papusii, sau mai bine zis , papusa era exact ca ea, papusa care in mana ei nu mai era dar in oglinda da...
Rasufla adanc...inainteaza catre un colt al camerei unde gaseste un cufar. Aici era o placuta pe care era gravat: " Voi reveni si voi regasi ceea ce am lasat ca amintire! " Ea nu si-a putut abtine curiozitatea. Il deschide...
Poze pe care nu mai puteai descifra nimic, un jurnal ale carui pagini erau patate de trecerea timpului, desene unde pensula, creionul, n-au mai ramas la locul lor...
Casa incepe sa tremure din toate incheieturile...Ea se sperie, apuca jurnalul, cateva poze si desene si un saculet din matase cafenie. In momentul cand iese casa se prabuseste intr-un nor negru de praf.
Tranteste lucrurile la pamant si incepe sa le rafoiasca. Fotografiile devin descifrabile. Acolo se regasesc intamplari din viata ei...acolo se regaseste ea. Desenele se refac....desene pe coli negre...cu umbre albe...desene unde imaginatia era la ea acasa. Paginile jurnalului devin albe; gandurile profunde te cuprind de oriunde...Apuca sacul, il deschide, din el cade papusa de portelan si un lantisor de argint cu o inima. Deschide pandantivul si acolo gaseste o poza cu ea si un biletel: " Casa asta este locul unde eu ma refugiam mereu...va cadea dar v-a ramane acolo...totul se va spulbera , numai amintirea va ramane..."
Ea strange la piept tot ceea ce a luat din casa. Printre toate acestea gaseste petale de trandafir alb...ce odata cazute la pamant se transfora in boboci, apoi in trandafiri imensi, albi, cu roua proaspata pe ei...Pasusa incepe sa verse lacrimi...
Isi pune medalionul la gat, pune papusa si jurnalul pe leagan si la baza teiului ingroapa intr-o caseta argintie toate desenele si fotografiile si trandafirii...
Dupa ce termina incepe sa rasfoiasca cufarul de secrete alaturi de vantul ce misca cu greu leaganul si papusa ce privea curios paginile...
Ceea ce ea nu-si da seama este ca teiul creste si infloreste din ce in ce mai mult in timp ce ea este in leagan....

In the dark...

Ploua...ea merge pe strada pustie dar totusi galagioasa. Ridica o mana si spulbera libertatea catorva picaturi de ploaie. Intai zambeste apoi suspina...De ce? Caci asa cum ea a distrus cateva perle ude, si el i-a distrus ei speranta de a visa. Respira adanc. Se linisteste...nu-i de joaca...
Innainteaza incet...ploaia se razbuna pe chipul ei dar pe ea n-o deranjeaza....Inchide ochii in speranta ca o v-a ajuta....stie ca el nu s-a pierdut....sa aparea in fata ei, asta isi doreste...E speriata....e oare un test?!....isi continua calatoria catre nicaieri. Oare valoreaza ceva?
Isi aude inima cum bate....dar ignora deoarece este ocupata in rasfoirea amintirilor sa gaseasca un raspuns. La ce? Nici ea nu stie...doar spera.
Vantul ii sopteste sa se calmeze, ploaia sa zambeasca, linistea sa viseze, luna sa vorbeasca dar ea nu mai era....a ramas rece. E firava asemenea primului sarut...Ce sa faca?!
Ceea ce se presupune a fi ramas din sufletul ei o conduce catre locul unde i-a intalnit primadata privirea. Ochii impaienjeniti reusesc sa zareasca o umbra neagra...se sperie...se opreste. Acea umbra inainteaza spre ea....incerca sa plece dar nu mai n-a mai avut purete....Cade!
Se simte ridicata, cuprinsa in brate, sarutata!....Trupul ei reinvie iar si un zambet nesigur ii cucereste fata!
"Calmeaza-te! Sunt doar eu! Te-am regasit, acum te resimt! Respira adanc si zambeste! Totul v-a fi bine! " ii sopeste acea umbra...Atunci ea-l strange in brate si plange....intelege ca totul a fost un test...pentru ce? N-avem cum sa stim caci ultimul felinar s-a pensionat si intunericul i-a cuprins....Dar oare i-a mai lasat sa iasa?....