Se plimba prin inima parcului adormit de toamna tarzie. La fiecare pas ea te striga si isi aminteste cu atata savoare clipele cand si tu te plimbai langa ea, clipele cand va jucati asemenea unor copii absorbiti de dragostea sfioasa, clipele cand ii mangaiai obrazul si ii sopteai ceva,de clipele cand erai alaturi de ea.
Erati totusi prieteni, parca de atata timp dar tu ai plecat...Ea inca te are acolo intr-o cutie de argint in sufletul ei. Ea inca te iubeste!
Parul ei aramiu se pierde printre frunzele de aceeasi culoare.Ochii ei verzi priversc cerul si citesc amintirile dulci, calduroase, cu tine...Ca atunci cand v-ati vazut in acea zi de septembrie si ea iti zambea necontrolat iar tu parca vroiai sa-i spui[...] dar ceva te-a impiedicat.
Frigul se lasa dar ea ramane pe iarba umeda...Acum ea parca ar vrea sa-ti graiasca; sa-ti trimita o scrisoare cu acel parfum pe care tu si acum i-l iubesti, o scrisoare in care sa-ti spuna o poveste inceputa acum ceva luni dar totusi neterminata, o poveste pe care si tu o cunosti si care parca inca te apasa de ficare data cand iti amintesti de ea...: "Cu dragoste de la..."
Ceva o impiedica...teama ca te va indeparta. Incurajeaz-o! Atunci cand iti spune ceva, raspunde-i cu acel sentiment de protectie pe care inca il ai fata de ea!
Du-te! Ridic-o! Iart-o ca e inca la inceput! Ea inca te iubeste!
Lumea o intreaba, tu ce mai faci?! Ea spune ca nimic nu mai stie de tine ca tu sa fi in siguranta desi pe ascuns ea inca te intalneste, te atinge, te strange in brate. Te-ai intrebat de ce face asta? Ca atunci cand esti langa ea parca ii dai putere...Inca zambeste cand isi aminteste de ochii tai caprui, dar nu simpli caprui, ci noaptea sunt asemenea bomboanelor de ciocolata pe care toata lumea le doreste, iar ziua la rasarit devin asemenea mierii...Alaturi de dulcele tau sarut. Ea il vrea, o face sa se simta bine desi parca o raneste...dar e o rana placuta. De aceea ea nu vrea sa te uite!
Tot ce voi ati construi, tot ce acum a devenit amintire va fi pentru totdeauna al ei, pentru totdeauna al tau, dar cel mai important, pentru totdeauna al vostru!
Priveste-o din nou in ochi (usile catre sufletele voastre)! Mai dai o sansa...Ascult-o!
sâmbătă, 2 octombrie 2010
Ascult-o!
Publicat de Anouk*~ la 01:46 0 comentarii
duminică, 15 august 2010
Cupid is blind!
"Love looks not with the eyes, but with the mind; And therefore is winged Cupid painted blind."~Shakespeare
Cand zici "cupidon e orb" te gandesti intai la o tragedie. La un mic copil, grasut, cu aripi, caruia i s-a luat darul de a putea vedea lumina zilei. Dar nu este asa...Cupidon a fost creat pentru dragoste, este singurul care poate intelege cu adevarat semnificatia iubirii, care o poate simti si o poate oferi cu adevarat. Iubirea lui cupidon este iubirea pura, cea data de Dumnezeu, afectiunea pe care noi o simtim si adesea o oferim. Cum? De multe ori nu stim...
De ce este cupidon orb? Pentru ca dragostea, iubirea, nu se poate exprima prin fapte...se poate exprima gresit. Adevarata dragoste se simte...
Asa ca...hai sa invatam de la Cupidon, hai sa fim orbi cu ochii dar nu si cu mintea...hai sa simtim iubirea!
Publicat de Anouk*~ la 02:31 0 comentarii
vineri, 30 iulie 2010
E bineeeee!
Cand scoala era pe sfarsite ma gandeam "vara asta oare o sa ma distrez?"...Imi tot faceam tot felul de planuri absurde dar traiam mereu cu sentimentul ca acestea aveau sa nu se implineasca...
Dar...E BINEEEEE! De ce zic asta? Hmm...zi de zi ochii imi lucresc in soare iar zambetul imi cucereste fata...am tot ce si-ar putea dori o tipa de 16 ani....unii ar zice de ce 16 ca ai 15...pentru mine 2 luni nu mai conteaza...acum...imi iau larevedere....ne mai vedem dupa 10 august!
Marea ma asteapta sa alerg in ea si sa stropesc pretutindeni, nisipul ma asteapta sa-l gadil cu picoarele mele la rasarit, noaptea ma asteapta sa o luminez cu buna mea dispozitie...dasul imi va stapanii picioarele...vorbim!
B'bye! :*
Publicat de Anouk*~ la 07:54 0 comentarii
luni, 5 iulie 2010
Dream!
Nimeni nu ma poate impiedica sa visez!
Fac ce vreau si ma simt bine...ai ceva impotriva cu asta? eu nu cred....
Zic ce vreau, fac ce vreau....pentru ca e vara...si ma simt bine! Acolo in adancul meu inca traieste cineva de care mi-e dor...un prieten...dar imi e prieten...si daca ii este bine, si mie imi este...
Pana acum am stat sa ma gandesc...ce sa fac eu vara asta...am stat sa gasesc o solutie...dar pe zi ce trecea mi se parea din ce in ce mai plictisitor asa ma mi-am zis "am 15 ani, asta e vara mea, vreau sa ma simt bn...ce mai astept...trebuie sa pornesc motorul distractiei"...si asa am faqt! Mi-am sunat prietenii si am iesit in oras...m-a durut undeva de ce zic altii si m-am simtit bine...pentru ca am zambit tot timpul.
Asta pentru ca am libertatea de a visa...si poate ca la voi nu e asa...dar la mine visele devin realitate!
In concluzie...Incepe petrecerea! :X
Publicat de Anouk*~ la 12:45 0 comentarii
joi, 1 iulie 2010
Puzzle
Intr-un oras din suburbie era o fata plina de viata. In primul ei an de liceu a construit un puzzle care era dovada ca viata ei s-a schimbat, a devenit perfecta pentru ea...Acel puzzle pe care il "rezolva" si-l "rezolva" in continuu...cand a considerat ca l-a terminat...piesele cele mai importante din el s-au pierdut...unde?...nu stie...acele piese sunt clipele petrecute alaturi de dragostea ei....
Acum ea munceste sa-l refaca...era puzzle-ul ei preferat si vroia sa-l inrameze si sa-l atarne in camera eterna cu amintiri...ea acum nu gaseste decat cate o piesa...incetul cu incetul...in clipele in care el ii mai ofera acea dulce sarutare si acea profunda imbratisare....o fi bine?...el o ajuta pe ea, ea il ajuta pe el...ei tot se leaga...dar...ce-i impiedica spre impacare? tot ce stie ea e ca are nevoie de el...
Publicat de Anouk*~ la 08:24 0 comentarii
sâmbătă, 26 iunie 2010
Freedom!
Publicat de Anouk*~ la 08:04 0 comentarii
luni, 17 mai 2010
A new...
Un nou: o lume, o persoana, un moment, un minut, o minune, o ea!
Publicat de Anouk*~ la 11:58 0 comentarii
duminică, 14 martie 2010
luni, 8 februarie 2010
Puf de papadie.

Si a spus:
"Stau si ma gandesc la tine si-mi dau seama cum ai ajuns tu in inima mea...ai fost asemenea unui puf de papadie, suflat de vant si trecut prin multe... Puful de papadie, izbutit sa treaca peste vara, peste toamna...iarna l-am zarit eu, l-am luat in mana si uimit de finetea si gingasia lui, l-am luat si inca il ocrotesc si in ziua de azi...Te iubesc!"
Publicat de Anouk*~ la 09:40 0 comentarii
joi, 14 ianuarie 2010
The deep brown eyes...
El spune ca privirea mea l-a cucerit! Eu zic ca ochii lui m-au facut sa ma uit asa la el....
Asa a inceput povestea ce si in minutele astea arde intr-un mod profun.....arde dar flacara nu moare...
Se uita fix la mine...ma uit in ochii lui caprui....ochi ce ma fac sa ma simt in siguranta....privirea lui profunda ma cucereste...nu pot sa ma abtin sa nu zambesc...Zambesc asemenea unui copil inocent...el schiteaza un zambet si ma strange in brate....ma simt asa in siguranta....un fior ma cuprinde, imi vine sa plang dar ma abtin....ii multumesc ca imi este alaturi...
Intradevar sunt inca un copil, inca nu gandesc rational, inca gresesc....el ma ajuta, ma invata, imi explica, ma iarta....
Sunt un copil dar sunt capabila sa iubesc...sa iubesc cu adevarat...dar nu stiu sa dovedesc, sau cel putin cred ca nu e de ajuns ceea ce stiu...
Ii vad ochii caprui pretutindeni.....parca prind aripi, parca zbor, plec spre lumea perfecta a unui adolescent visatori indragostit.....ma uit in ochii lui si nu devin decat o copila pe care el o indrageste...de ce? nu jtiu....cineva spunea ca am acel ceva special....dar oare merita? zi dupa zi totul devine din ce in ce mai frumos...ma culc cu zambetul pe buze dar ma trezesc cu ochii inlacrimati speriata ca totul se va spulbera...de ce? din cauza varstei; am obiceul sa stric tot ce e frumos....ma duc la culcare...de data asta cu ochii inlacrimati si cu soapta lui "sleep sugar..."...poate maine ma trezesc cu zambetul pe buze....
Publicat de Anouk*~ la 08:05 0 comentarii
miercuri, 6 ianuarie 2010
miercuri, 30 decembrie 2009
marți, 29 decembrie 2009
Consequences of memories... ~part 4~
Mustangul alearga parca turbat catre nicaieri, ea scapa jurnalul ce se sfarama in mii de fluturi aurii...S-a lasat condusa catre codrul de un albastru smarald intunecat...A decis sa nu se mai gandeasca la nimic, jurnalul este pierdut, putere ea nu mai are, ce rost mai are?
Lasa tot trecutul in urma. Se sperie...el o ia in brate...ea-si aminteste momentele alaturi de el...dar ramane rece,indiferenta, nu schiteaza nici un gest, ca si cum el n-ar fi acolo...
Mustangul patrunde cu ei printr-o perdea de salcie de un albastru aprins...totul devine un intuneric parca infinit...
O lumina puternica ii impiedica privirea, in cateva clipe se vede pe un camp plin cu papadi cu el tinand-o de mana...
Ea ii desprinde mana si incepe sa alerge, sa zambeasca. El o urmareste parca cucerit...parul i se umple de puf alb ce nu se bucura de libertate....se tranteste la pamant...El o ridica, o ia in brate si incepe sa alerge, apoi face un salt imens...incep sa zboare...
Se aseaza pe un nor deasupra unui ocean...el ii spune:
-E timpul...
-Pentru? intreaba ea oarecum speriata.
-Adevar...
-...
-Adevarul...Te-am iubit, inca te iubesc, dar esti capabila sa stai langa mine, langa viata mea?
-Da. De ce nu?
-Ai gresit...
-De ce? Ca sunt eu insumi? Ca imi traiesc varsta si zambesc atunci cand trebuie sa vars lacrimi?
-Nu stiu. Ai fost prea...
-Prea mult alaturi de tine? Gandeste-te...
-M-am indragostit de tine in momentul in care te-am auzit sa canti la pian. Clapele te lasau sa le manuiesti asa cum iti doreai. Diferenta dintre alb si negru iti scotea in evidenta farmecul ascus...In jurul tau au aparut mii de portative, note muzicale, instrumente...eram ametit...apoi, sa descopar sa stiu sa cant la pian...Nu ti-am spus asta pentru ca te-as fi derutat, poate ti-ai fi pierdut si talentul...Vise ciudate noapte de noape. Stateam treaz si pictam ceea ce-mi venea pe suflet, picturi in care apari numai tu...Iata, acum pot sa zbor, pentru ca mi-am dorit sa ajung la tine sa aflu mai multe, de ce mi se intampla mie toate astea....si ce am aflat, esti o fata normala ca restul...
-Nu eu sunt de vina....ci viata mea...
-Jtiu...m-am bucurat ca ai pierdut acel jurnal....dar tu nu observi ce e in jurul tau...Ai crescut acel cires de mica...Iata-l, ramane inflorit pana si iarna...Cum ai reusit? Nu sti....pentru ca nu dai atentie la detalii....
-Si ce vrei sa fac....eu consider ca am fost destul de atenta...
-Respira usor, stai calma...doar trebuie sa treci un test.
-Test? Am ajuns la examene sau ce?
-Nu ma lua peste picior...
-Nu fac asta....
-Esti instare sa te descurci?
-Da! Te iubesc! Nu vreau sa te pier... Atunci el se ridica brusc si sare in apa involburata a marii....
Ea se trezeste intr-o lume intoarza pe dos...pe o tabla de sah...Pionii erau momente din viata ei...Tebuia sa faca in asa fel incat frumosul sa invinga greul... "Totul e o lume fantastica, in imaginatiea mea...pot sa fac lucrurile asa cum vreau" gandeste ea...atunci incepe sa joace...sfarama fiecare "fotografie dificila" pe rand asa incat binele sa cucereasca....atunci panglici aurii o cuprind si o conduc catre un panou mare unde era intrebarea "Daca faci un desen, cum poti imbina muzica, dansul si desenul in acelas loc?"...
Ea apuca un creion si incepe sa deseneze: o balerina cu corp perfect ce in timpul unei piruete canta la chitara...lanaga ea Saint Bernardul lui...si intr-o margine a foii un pictor cu sudoarea pe frunte ce manuia alert pensula ca sa o reproduca si in cealata parte un fotograf nebun cu o tigara trecuta de mult ramasa in gura...
Apele o cuprind si o aduc in adancuri....era cuprinsa de matase alba....El calca usor pe apa deasupra ei...
-Urmeaza partea cea mai grea...Mi-a placut pana acum...Ai fost atenta la detalii, la ce imi place mie sa fac dar n-ai uitat sa dai frau liber imaginatiei....dar...oare ma apreciezi? Fi atenta: ai 5 intrebari....gresesti 3, dispari din viata mea...
-De ce esti asa?
-Eu pun intrebarile...
-Bine...zi...raspunde ea in sictir in timp ce dansa in apa...
-Prima intrebare: Ce mi-a placut sa fotografiez cel mai mult?
-Clipele frumoase din viata ta...detalii ascunse.
-Corect. A doua intrebare: Te-am iubit sincer?
-Nu stiu. Nu mi-ai dovedit niciodata...Atunci un glonte aparut de nicaieri ii strapunge bratul....
-A treia intrebare: De ce fac toate astea? adauga el indiferent....
-Sa gasesti un raspuns....spune ea printre lacrimi...
-E bine. A patra intrebare: Crezi sa sunt dispus sa te iert?
-Da!
Un al doilea glonte trece pe langa ea, o zgarie doar pe picior...
-De ce nu mai ranit iar? intreaba ea mirata dar si indurerata...
-Pentru ca in momentul acela am fost total confuz...A cincea intrebare: Ai incredere in mine?
-Da!
Cel de-al treilea glonte in strapunge piepul. Sangele incepe sa pateze apa...Ea-l priveste in ochi....el dispare incetul cu incetul...Pieptul i se deschide...ochii ii devin albi...inima incpe sa-i pluteasca...incepe sa straluceasca ji apoi da viata unui delfin alb ce incepe sa inoate spre vazduh....
Publicat de Anouk*~ la 13:12 0 comentarii
vineri, 11 decembrie 2009
Consequences of memories... ~part 3~
"...totul se va linisti...dar oare lacrimile se vor orpi?..."
Ea ridica acea tigara ce se aprinde si arde in cateva clipe....scrumul cade pe foile jurnalului aratandu-i in fata ochilor pe iubit. Ea sufla vrand sa curete paginile dar totul ramane neclintit. Fumul ramane blocat in fata ochilor ei asemenea unei inimi crapate...
Inspira adanc...fumul ii patrunde in plamani...lacrimile ii cuceresc obrajii...
Ploaia incepe sa cada....papusa dispare fara ca ea sa-si dea seama....ea ramane cu privirea spre paginile de jurnal care stau neatinse de picaturile de apa dornice de libertate. Vantul intoarce cateva pagini...o poza cu ei doi se arata pentru cateva clipe apoi se topeste in palmele acesteia;dedesupt cuvintele dor, cuvinte ce anunta finalul a ceea ce se numeste o lume perfecta: "s-a terminat...nu am ce sa mai fac...scriu continuu dar el nu se intoarce...totul se schimba, amintirile raman...amintiri ce continua sa-mi impaienjeneasca sufletul..."
Ea se ridica. Ploaia era deasa asemenea unei perdele de matase...ea nu mai putea vedea nimic in fata ochilor...pasea incet fara nici o directie...dupa cativa pasi ea cade in apa oceanului salbatic...
Putere sa iasa la suprafata nu mai are...se lasa condusa de curentii din adancuri...in fata ei apar diferite vietati ce-i spun sa iasa la suprafata, sa se intoarca acasa, dar ea inchie ochii...ignora.
Calatoria incepe sa fie din ce in ce mai rapida...nu mai putea controla nimic....
Este aruncata din apa pe tarmul argintiu al unui satuc uitat de lume...
Hainele ii sunt uscate iar inima parca ii iese din piept. Cu jurnalul in brtate paseste usor catre sat fara sa lase urme pe granulele fine... Trece pe langa o casa mica, alba si pustie. In curte era un el ce se juca cu un Saint Bernard. Ea cade la poarta casei...el o zareste , alearga spre ea cu intentia sa o ridice dar ramane socat cand o vede...ea deschide ochii si incepe sa planga...el se prabuseste langa ea si incepe sa o sarute...In tot acest timp cainele se tranforma intr-un mustang negru, gigant...Cei doi incaleca si pornesc catre o padure aparuta parca de nicaieri...
Ea era confuza...de ce a sarutat-o cand ei sunt defapt despartiti? Nu a putut sa faca nimic....
Publicat de Anouk*~ la 13:13 1 comentarii
miercuri, 9 decembrie 2009
Consequences of memories... ~part 2~
Prin zecile de pagini cu caligrafie superba, ea gaseste niste cuvinte in versuri, cuvinte care dezvaluie ca atunci s-au varsat lacrimi. Dezvaluie atat prin ceea ce exprima, dar si prin petele neintelese ici colo, pete de lacrimi...
Era o poezie, una veche, dar in alta limba...
"You were so wonderful...
I can not believe in reality, it may not be over
You are the only one for me, and everything I need
NothIing will ever be the same again
I learn from you and I miss you yet
You were everything to me, baby, shal we do everything together?
I honestly tought that there would always be right, we two
We were made for each other, and you were my best friend
But best to shit in everything, and start again
Eerything I think about is you and what we did.
Do you know how much crop I received for you?
Do you know how many friends I failed for you?
Remember, we could laugh at everything
My heart is open and everyone just stay and watch.
It hurts, the soul it only hurts when I, as usual
Go back in time, at the time it was you and I
Time it was two of us. You know just as I once
It was indeed so. Feel good luck with you again and keep
Your hand again. I can not take , I miss you
You saw me, before any other seen me
But I changed, then died, I do not for me
You loved me so that once was, you do not
And it hurt me today.
Now you live your life,and now I live mine
We have to take one day at a time, and do their
But I think of you every day, every minute
I hope this story will have a happy ending.
It hurts my heart to be without you
You were so much, and you still are, everything to me
You were the one I could talk when I was feeling shit
It is thanks to you that I have me here
All the memories that were created
Have you forgotten every single one?
I just want go back in time with you again
We had a language, that no one else understood
When I look at you before, you saw me and smiled
But now when I look at you, you never known me
You look over, as you have never known me
It offends me, play the role of what I do, you notice:
"Not me, you do not see or hear."
I love the whole you, not just your appearance
You personality, your beatiful smile
You are so wonderful, please give me a chance
I just want to stay right with you, nobody else!"
Ea incepe sa planga....ca-si aminteste ceea ce a pierdut cu cateva zile in urma...peroana pe care o credea suflet pereche, cel mai bun prieten....Il vrea inapoi...dar oare il va mai avea?
Gaseste o tigara la cateva pagini dupa...o tigara intacta cu aroma de cirese....langa ea scria "Se va aprinde...totul se va linisti..."
Publicat de Anouk*~ la 11:50 0 comentarii
