Dance!

Ploaia danseaza, timpul danseaza, ochii danseaza, sufletul danseaza....totul poate dansa....totul se poate misca la auzul unor sunete ce impreuna formeaza "muzica"....
Auzi muzica si zambesti, te umplii de viata, te distrezi si....ajungi sa dansezi. Sa-ti exprimi sentimentele, trairile...
Dansul te conduce la intamplari si sentimente ciudate....dar totusi trairi extraordinare. Ritmul iti patrunde prin vene, versurile te fac sa zambesti....DANSEAZA!
Dansezi cu el, ii zambesti, iti zambeste...stranse legaturi se leasa....un singur pas pana la ceea ce-ti doresti cu adevarat....un prim sarut ce tradeaza tot ce ascunzi!
Esti cu el undeva unde muzica si dansul sunt la ele acasa...Fumul scos din plamanii tau danseaza alaturi de cel scos de el...pana ce se imbine si nu mai recunosti decat un intreg, unul care va semnifica pe amandoi...melodia voastra incepe....melodia pe care ati dansat prima data....traiesti si simti....zambesti....melodia e eterna, dansul e etern, zambetul e etern, fericirea e eterna...fantezia, frumosul....toate sunt eterne! Miscari ritmate, suave....dansul...nelipsit in viata noastra...a tinerilor ce acum gusta adrenalina.
DANSEAZA, caci prin dans iti trasesti viata!

Doar o privire si...

Stau la o masa intr-o cafenea aproximativ pustie. Muzica in surdina imi linistea gandurile. Cu coada ochiuli il zaresc intrand.Rasuflarea imi sta in loc si ochii raman tintiti asupra lui. Imi face discret cu mana...Atunci un fior ma cuprinde si-mi schiteaza un usor zambet. Spre norocul meu, se aseaza la o masa din apropiere. Din cand in cand ma mai uit la el cu coada ochilui...ma surprindre de fiecare data si zmabeste...totul era o joaca de copii. Timpul trece...A venit si momentul ca eu sa plec. M-am ridicat de la masa si m-am imbracat.Atunci el, cu o fata oarecum dezamagita, iese din cafenea inaintea mea...insa eu nu-mi dadusem seama.Ies si eu. cobor scarile in mod normal dar deodata cineva ma prinde de mana. Ma intoarce brusc si ma saruta. Apoi imi sopteste ceva la ureche si fuge sus pe scari. Am ramas blocata pana ce am realizat ca a fost...el...

Ajuta-ma!

"Dar eu de ce sunt confuza? Am sansa sa te privesc, am sansa sa te simt,am sansa sa-ti vorbesc...Dar de ce nu ma simt bine? Chiar atat de tare ma ranesc? Chiar atat de mult te doresc?Nu stiu! nu pot sa stiu...ce este cu mine!Eu zambesc dar inima-mi suspina. Libertatea nu ma mai ajuta. Dorinta de a te cunoaste ma framanta.Esti mereu in fata mea dar nu esti! De ce? Plang in interiorul meu si sunt speritata. Te voi avea vreodata? Inima imi bate cu putere atunci cand te intalnesc! Ma sperii, nu stiu ce sa fac! Nu stiu daca sa-ti sar in brate sau sa fug.Nu stiu ce sa fac caci atunci cand iti vorbesc tu ma faci sa zambesc, atunci cand te intalnesc un fior de fericire ma cuprinde...totusi! Sunt confuza...Ajuta-ma!"

For ever

"Sunt acolo unde te-am intalnit intaia oara
Si ma tot intreb unde te-am pierdut.
Oare aceste momente or sa doara?
Caci le-am uitat atat cat am putut...
Te zaresc cu coada ochiului
Si ma intorc incantata...nu esti tu
E doar o halucinatie a chinului
Cel suport tot timpul.
Cel suport de cant tu ai plecat.
Respir adanc, las lacrimi sa cada.
Nimic din tot ce s-a intamplat
N-am uitat si n-am sa uit vreodata!"

Childhood's house

Casa: patru pereti foarte inalti, acoperiti, ce in interiorul lor au un labirint foarte usor format din pereti mai mici. Acesti pereti formeaza asa numitele camere ce oamenii le umple cu corpuri solide, grele, complicate dar totusi folositoare.
Aceasta este o definitie a casei vazuta din perspectiva unui om fara imaginatie. Dar totusi casa e ceva special…
Locul unde ai facut primi pasi, unde ai spart primul pahar, unde ai murdarit prima data covorul in incercarile tale de a fi un mic artist. Casa unde mereu ii gasesti pe mama, tata si fratele; unde gasesti mereu aerul cald plin de dragoste.
Casa copilariei, caci pe aceea am definit-o in paragraful anterior, este casa cu cele mai placute amintiri. Ea pastreaza in aerul ei mirosul mancarurilor delicioase ale mamei.
Erai mic, aveai 6 ani si te duceai in bucatarie unde intrebai “Ce faci mami acolo?”. Vocea calda iti raspundea “Fac mancarica ca sa cresteti mari!”….O urmareai atent cu privirea si totusi erai nedumerit de ce facea si cum in doar cateva ore creea o mancare cu un aspect ce intradevar iti starnea pofta . Curiozitatea copilariei nu o poti stapani asa ca o intrebi sfios “Pot sa te ajut?” si ea incantata iti pune la gat un sort de doua ori mai mare ca tine, te urca pe scaun si iti da ceva usor de facut cum ar fi spalatul rosiilor sau testatul cremei pentru prajitura.
Tot in casa copilariei l-ai vazut pe tatal tau cum intra cu un brad imens, verde si rece.Era primul tau craciun in casa copilariei. Mama si tata impodobesc pomul si tu te mai joci cu fratele tau, fara sa-ti dai seama ca timpul trece. Deodata gasesti in sufragerie un pom stralucitor, luminos dar fara varf. Tatal tau te ridica si-ti da onoare de a pune tu steluta ce semnifica finalizarea ritualul din ajunul craciunului.
Casa copilariei este locul unde te simti intradevar acasa! Aici ai plans, aici ai crescut, aici ai invatat sa scri, sa citesti, aici ti-ai serbat prima aniversare, aici ti-ai imbratisat prima data fratele, aici ti-ai primit catelusul….aici ti s-au implinit dorintele.
Casa copilariei este nelipsita in viata noastra dar la inceput o neglijam. Abia dupa ce devenim adulti apreciem intradevar importanta casei in care am crescut….regretam trecutul dar totusi zambim atunci cand ni-l amintim.
Casa copilariei, cea in care te intorci mereu cu drag!

Cate-o stea, Cate-o dorita

Noaptea a condus orasul catre liniste.
Usor, se scurg zeci de minute.
Prin parc paseste incet
O umbra uitata complet...

Ea suspina, lacrimile le lasa sa cada
Pas cu pas, in urma aleea incepe sa piara
Nimeni nu stie ce a patit
Ea tace, totul e cumplit.

La un moment dat o stea se prabuseste
Ridica ochii...priveste...
Inchide ochii, ceva isi doreste,
Din intuneric el se zareste.

O ia in brate, o saruta
Ea ii zambeste tacuta
El i-a spus de cuviinta:
"Cate-o stea, cate-o dorinta..."

Emotii de iarna!

Fumul imi iese din plamani si patrunde in aerul rece din centrul parcului! Ma incalzesc cu o ciocolata calda si ma gandesc la emotiile primei intalniri! Sa-l intalnesti intaia oara, sa-i vezi ochii, sa-i simti buzele.... Un fior imi strapunge coloana si ma face sa tremur! Trigara arde, ciocolata scoate aburi...eu...privesc apusul grabit de iarna! Ceasul ticaie in surdina dar eu raman pierduta in departarea ultimelor raze de soare!
"Soarele v-a reveni maine dar poate nu cu aceeasi vapaie!" imi zic eu. Atunci vantul imi sopteste ca temperatura v-a mai scadea dar nu ma intimideaza! Linistea era adesea tulburata de bataile speriate ale aripilor ce cauta libertatea in inima unui monstru urban! Aripile se indreaptau spre ultimile crapaturi de lumina cu speranta sa le prinda si sa traga soarele innapoi! Ma amuza imaginatia acestor inimi dornice de libertate! Ele nu stiu ca timp de 3 luni s-au dus zilele calduroase si lungi de vara! Ca nu vor mai gasi asa usor de mancare! Ca nu se mai pot juca ore intreci in inaltul cerului! Ele nu constientizeaza ca e iarna...ele inca spera la o intoarcere in timp! Dar e iarna....e liniste!
Nu stiu cum si cand s-a scurs timpul...dar stelele isi incepusera spetacolul! Ciocolata era deja rece si tigara a ajuns la filtru! "Ce sa mai...e tarziu...nu mai vine!" mi-am zis eu suspinand. Am aruncat tigara, am lasat paharul pe banca si am plecat singura cu lacrimi calde pe obraz.
Doar trei pasi am apucat sa fac caci la un moment dat n-am putut sa mai inaintez. Cineva ma cuprinse in brate. Parea o persoana inalta si solida...Eram speriata dar m-am intors. In intunericul iernii nu am putut vedea decat doi ochi albastii ce-mi sugereau incredere. Atunci l-am recunoscut...era el.
Cu emotii mi-am apropiat buzele reci de ale lui, am inchis ochii si am simtit cum caldura imi patrunde prin vene!

Big Blue Baby Eyes!

~Camelia & Mathias~