... S-a nimerit o zi ploioasa. Mergeam linistita, cu muzica-n urechi, inconjurata de mostrii gri, scrijeliti, cu marimi cuprinse intre patru si zece etaje. Ploaia se oprise dar apucase sa faca fleasca acesti monstrii. Picaturile se tineau cu ultimile puteri de kilometrii de spaghete negre ce se aflau pe stalpii de iluminat batrani, care iti mai lumineaza si ei calea cu o vapaie oarba chiar inainte de pensie. Farurile masinilor pareau din departare zeci de licurici ce nu-si gaseau locul iar atunci cand ajungeau in preajma ta isi anuntau prezenta printr-un strigat surd facut de rotile descentrate pe soseaua uda. Siluete inchise la culoare, unele triste, altele indiferente, trec in graba pe trotoare, ignorandu-te, pentr a-si gasi adapost. Ici colo mai vezi cateva cristale rupte de pe asfsalt, care sar pe cate un trecator, si-l "infrumuseteaza" cu cate un decor stralucitor dar ud. Totul era sub o continua si galagioasa miscare urbana. Peisajul mai avea cate o pata de culoare de la diferite afise de reclame, fie ele doar plictisitoarele elemente de campanie electorala, fie vreun magazin nou deschis sau vreo piesa ce se difuzeaza la batranul teatru. Blocurile, usor-usor, se decoreaza ici colo cu cate o margea-fereastra in care lumina e aprinsa sau prea importantul televizor din viata noastra este uitat deschis. Aerul se incalzeste in diferite momente , cand mau trece pe langa tine cate un cuplu fie ajuns in floare varstei fie trecut de prima tinerete, dar o briza usoara iti provoaca lacrimi cand la coltul strazii vezi un copil sau batran, in haine rupte, carpite, care cere catusi de putin pentru a-si duce viata pe pamant, indurant frigul unei nopti de toamna. Un vant de libertate iti schiteaza un usor zambet, un vant dat de bataia aripilor libere, adaptate la viata unui oras nebun.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu