O poveste...

Timpul trece dar defapt sta in loc
Cand sa comunici este cel mai greu
Imaginatia fiind arma ta de foc
Si muzica tace dar canta mereu.

Cand semeni cu cineva dar nu semeni cu nimeni
Doar unul este perfect dar perfect nu este nimeni
Si atunci apare un prieten - o clona diferita
Cantandu-ti povestea in linistea perfecta

Te gandesti la copilariile recente dar crunte
Cand forta a fugit dar ti-a ramas in minte
Cand te plictisesti, gandind stai si asepti
Sa mai vina o tura si cu noroc aripi sa capeti

Si lasi totul la sortii norocului, la sortii zarului
Si atunci te gandesti la sfarsitul care iti este necunoscut
Cand potzi doar sa-ti distrugi viata cu o simpla taiere a "firului"
In plina singuratate care niciodata n-a durut

Totul este o incurcatura care iti descurca gandul
Dureroasa asemena unei sarme ghimpate
Cand doar cu un lacat ruginit incerci sa protejezi totul
Evaporandu-te usor intr-un pahar din cristale uitate

Scriindu-ti cu drogul vietii povestea intr-un jurnal infinit
Care este infinit pana la un asteptat sfarsit
Care este asemenea unui lant subred ruginit
Cand stai singur complet dezamagit

Evoluezi treptat dar cu greu
Singur gandindu-te la fericire mereu
Cu punk-ul in sange de la aprindere pan' la stingere
Plin de culoare, magie,fericire si constrangere

Astepti acel ajutor care este minciuna
Si totul s-a distrus sub ochii magiei
Cand sunt toti impotriva ta intotdeauna
Si doresti sa ii ataci cu ignoranta prietenieni

Dar atunci iti sunt prieteni
Pana ce energia care nu este ia sfarsit
In suflet surprinzand totul in imagini
Si fantezia visurilor ne cuprinde cumplit

Dar dagroastea apare de unde te asteptzi mai putin
Ca doi necunoscuti care se cunosc de-o viata
Aceasta este mintea unui adolescent divin
Cu sufletul atarnand doar de un fir de ata.