Ochii...

Cu ei vezi prima raza de lumina, pentru prima data chipul mamei, prima ta iubire, primul tau sarut , primul videoclip, prima data knd mergi in centrul orasului, drumul , luminile, cuvintele, imaginile, natura... cu ei vezi si lumea ta imaginara, o lume care numai tu o cunosti, la care numai tu ai cheia...cu ei memorezi atat clipele frumoase cat si cele de suferinta... cu ei poti desena lumea asa cum o vrei tu, sa o urmaresti si sa o chimbi daca nu-ti convine. Cu ei vezi cum o banala pagina alba se murdareste cu propozitii, strofe fie cu un anumit sens, fie doar cuvinte insirate. Ei creaza lacrimile, le arunca pe obrajii tai , oferindu-ti cea mai sincera consolare. Ei vad cum timpul trece, se scurge si nu poata sa revina. Ei vad ca tu nu ai nici o clipa de pierdut in viata. Ei vad ca dragostea si prienia seamana foarte mult: se poate spune ca dragostea e nebunia prieteniei. Ei vad ca tu atunci cand inveti sa-ti traiesti viata cu adevarat este prea tarziu...

Ochii : doua elemente ale corpului ,aparent banale, dar totusi importante in viata orcariu visator....

Ploaie...

O poveste...

Timpul trece dar defapt sta in loc
Cand sa comunici este cel mai greu
Imaginatia fiind arma ta de foc
Si muzica tace dar canta mereu.

Cand semeni cu cineva dar nu semeni cu nimeni
Doar unul este perfect dar perfect nu este nimeni
Si atunci apare un prieten - o clona diferita
Cantandu-ti povestea in linistea perfecta

Te gandesti la copilariile recente dar crunte
Cand forta a fugit dar ti-a ramas in minte
Cand te plictisesti, gandind stai si asepti
Sa mai vina o tura si cu noroc aripi sa capeti

Si lasi totul la sortii norocului, la sortii zarului
Si atunci te gandesti la sfarsitul care iti este necunoscut
Cand potzi doar sa-ti distrugi viata cu o simpla taiere a "firului"
In plina singuratate care niciodata n-a durut

Totul este o incurcatura care iti descurca gandul
Dureroasa asemena unei sarme ghimpate
Cand doar cu un lacat ruginit incerci sa protejezi totul
Evaporandu-te usor intr-un pahar din cristale uitate

Scriindu-ti cu drogul vietii povestea intr-un jurnal infinit
Care este infinit pana la un asteptat sfarsit
Care este asemenea unui lant subred ruginit
Cand stai singur complet dezamagit

Evoluezi treptat dar cu greu
Singur gandindu-te la fericire mereu
Cu punk-ul in sange de la aprindere pan' la stingere
Plin de culoare, magie,fericire si constrangere

Astepti acel ajutor care este minciuna
Si totul s-a distrus sub ochii magiei
Cand sunt toti impotriva ta intotdeauna
Si doresti sa ii ataci cu ignoranta prietenieni

Dar atunci iti sunt prieteni
Pana ce energia care nu este ia sfarsit
In suflet surprinzand totul in imagini
Si fantezia visurilor ne cuprinde cumplit

Dar dagroastea apare de unde te asteptzi mai putin
Ca doi necunoscuti care se cunosc de-o viata
Aceasta este mintea unui adolescent divin
Cu sufletul atarnand doar de un fir de ata.

Ma pot ascunde.........?

Ma pot ascunde de suferinta, de singuratate, de rautate? Oare? Exita vreun loc intunecat numai pentru mine, o carte uriasa in care sa incap si sa ma pun pe raftul unei biblioteci, sus de tot ,unde nu poate sa ajunga nimeni, sa sar atat de sus incat sa pot trece marea fara sa-si dea seama cineva, sa ma afund in pat, sub plapuma, asa incat sa nu-si dea seama nimeni ca sunt acolo, sa inchid ochii si atunci sa si dispar, sa ma duc intr-o padure si sa devin o frunza uscata ca toate celelate, sa ma transform in lacrimi, intr-un rau sa incep sa traiesc printre sirene, sa zbor neincetat pe deasupra tuturor si sa le transmit suferinta care o simt si eu, sa devin cerul, norii, soarele, sa incep sa arunc ploaie, vanturi ji apoi raze de soare, sa devin un cal care sa zburde pe campii liber, sa devin o fotografie in rama cuiva si sa ma priveasca neincetat....

Nu pot! Mereu v-a fi cineva care ma va gasi, care ma v-a intreba ce s-a intamplat, care imi va sterge lacrimile....dar acea alinare va fi sincera sau doar o chestie de fatada?! Imi dau seama eu, dar poate va fi prea tarziu...nu stiu, nu stiu ,nu stiu....De ce? Poi.....ramane un mister, un mister care imi face rau dar poate la final imi va tranfosrma viata!



~Timpul este cel care decide~